Franciza reprezintă o operațiune care se constituie într-un contract și prin care se o parte denumită francizor oferă unei alte persoane, denumită beneficiar, un drept de a exploata sau de a dezvolta o anumită afacere, o tehnologie, un produs sau un serviciu. Aceste persoane trebuie să fie independente din punct de vedere financiar.
Francizorul este un comerciant care acordă beneficiarului dreptul de exploatare și care este titularul drepturilor privind o marcă înregistrată, drepturi care trebuie exercitate cel puțin pe o durată egală cu durata contractului de franciză.
Francizorul este obligat de lege să asigure beneficiarului pregătirea inițială privind exploatarea mărcii înregistrate dar și asistență comercială/tehnică permanentă, precum și să utilizeze personal mijloace financiare pentru a-și promova marca.
Beneficiarul este tot un comerciant iar acesta este ales de către francizor. Beneficiarul are obligația de a dezvolta rețeaua de franciză, să nu divulge know-how-ul dobândit prin intermediul contractului și să ofere francizorului informații care să ajute cunoașterea și evaluarea situației financiare.
De regulă, există rețele de francize prin care un francizor încheie raporturi de colaborare cu mai mulți beneficiari pentru a promova anumite tehnologii.
Cadrul legal al francizei, respectiv Ordonanța nr. 52/1997, instituie o fază precontractuală prin care părțile își confirmă reciproc decizia de a colabora în acest sens.
Astfel, în cadrul acestei etape, francizorul este obligat să furnizeze beneficiarului o serie de informații referitoare la aspectele financiare ale contractului, la experiența dobândită și transferabilă, obiectivele și întinderea exclusivității care este acordată, durata pentru care se încheie contractul, care sunt condițiile de reînnoire, ale rezilierii și ale cesiunii ș.a.
Contractul de franciză va reglementa drepturile și obligațiile părților ( acestea sunt prevăzute și de legea cadru menționată mai sus ), durata și obiectul contractului, clauza de neconcurență, dreptul de preempțiune ( dacă se consideră necesar), precum și aspectele financiare
Așa cum am preciat mai sus, drepturile și obligațiile părților trebuie prevăzute cu claritate în dispozițiile contractului, însă acestea se regăsesc și în prevederile Ordonanței nr. 52/1992 unde fie sunt menționate în mod expres, fie reies din condițiile pe care trebuie să le respecte fiecare parte pentru încheierea valabilă a contractului de franciză.
Obligațiile francizorului privesc asistența tehnică și/sau comercială, asigurarea pregătirii inițiale a beneficiarului în sensul exploatării mărcii înregistrate, transmiterea know-how-ului și a dreptului de a utiliza semnele distinctive ale francizorului, asigurarea exclusivității teritoriale, obligația de aprovizionare.
Obligațiile beneficiarului se referă la plata taxelor și a redevențelor în schimbul transmiterii know-how-ului, păstrarea secretului know-how-ului astfel dobândit, obligația de nonconcurență.
Drepturile francizorului și beneficiarului decurg, în mod evident, din obligațiile pe care le are fiecare parte față de cealaltă.
Echipa de specialisti din cadrul firmei noastre vă poate oferi mai multe detalii în acest domeniu, dar si asistență de specialitate privind contractul de franciză, modalitățile de încheiere și efectele acestuia. Nu ezitați să nu contactați!
